„Nu am venit ca turistă și nu mă întorc ca vizitatoare. Cândva, am trecut granița cu doar o mie de forinți în buzunar și cu teama în suflet - dar Budapesta nu m-a înghițit, ci m-a trezit la viață. Te invit cu mine acolo unde pavajul de piatră are povești de spus, iar fiecare înghițitură păstrează o amintire.”
M-am născut la Oradea, într-o familie maghiaro-șvabă unde, la masa din bucătărie, se împleteau aromele a trei culturi diferite. Încă de copilă am absorbit precizia șvabă și spiritul maghiar, iar mai târziu, datorită partenerului meu de viață, am integrat în cotidianul meu și tradițiile românești. Am trăit revoluția, am simțit durerea pentru tinerii uciși și m-am bucurat, ca toată lumea, că în sfârșit a sosit ceasul libertății și al democrației.
Dar destinul scrie uneori alte legi. În 2002, datoriile deveniseră sufocante. Aveam 31 de ani când, într-o zi de februarie, imediat după ziua mea de naștere, m-am trezit în fața necunoscutului. Cu un singur număr de telefon în buzunar și exact 1.000 de forinți, am pornit la drum. Budapesta era destinația, deși inima mea avea o singură condiție: oriunde, numai acolo nu.
Mă temeam de zgomotul, de agitația și de răceala unei metropole despre care credeam că îmi va strivi sufletul. Îmi spuneam că, dacă nu voi găsi de lucru, voi dormi pur și simplu pe podeaua Gării Keleti și voi vedea ce va urma. Eram hotărâtă, pentru că nu mai aveam ce să pierd.
În clipa în care trenul a intrat în marea hală a gării și am simțit acel miros tipic de fier, istorie și viață, nu bănuiam că tocmai sosisem în paradis. Pentru următorii opt ani, acest oraș a devenit casa mea. În câteva luni am reușit să-mi pun viața în ordine, iar partenerul meu mi s-a putut alătura în cele din urmă. De atunci, am dedicat fiecare minut liber descoperirii orașului. Am explorat străzi, gusturi și curți interioare ascunse pe care nici măcar majoritatea localnicilor născuți în Budapesta nu le-au observat vreodată.
Budapesta m-a captivat. Nu prin frumusețea clasică de carte poștală, ci prin acea energie intangibilă - acel „flow” vibrant de care odinioară mă temusem atât de mult. Astăzi locuiesc într-un orășel liniștit din Austria, înconjurată de cântecul păsărilor, dar dorul meu nu mă trage spre Transilvania, ci spre Budapesta. De multe ori mă trezesc cu lacrimi în ochi pentru că am visat străzile ei. Pentru mine, Budapesta nu este doar un loc pe hartă: Budapesta este o stare de spirit.
În această serie, te invit să cunoști Budapesta mea. Nu ne vom uita prin geamul unui autocar turistic. În schimb, îți voi arăta orașul prin aromele simple, de talie mondială, ale bucătăriei tradiționale maghiare, prin parcurile pline de păsări și prin cele mai pline de suflet cafenele.
„Pentru că Budapesta nu este doar o destinație: Budapesta este un sentiment. Vino, hai să vedem împreună ce se ascunde după următorul colț.”